marți, 10 martie 2015

Doua ore

Ce inseamna doua ore? Cam cat faci cu trenul pana la mare, cu avionul pana in Italia sau cat dureaza un film sau un meci de fotbal normal (am pus aici si pregatirea berii, semintelor etc).
Nu ma voi referi insa la nimic din ceea ce am mentionat mai sus, ci la mult asteptata bariera de doua ore in maraton, timpul care multa lume crede ca nu va fi batut prea repede. Au aparut si studii care analizeaza cu lux de amanunte sansele ca acest lucru sa se intample: alimentatie, oxigen, temperatura aerului, altitudinea, etc De exemplu, AICI.
Legatura cu subsemnatul este ca aceeasi sperietoare apare si in cazul meu. Tot sa scad sub doua ore, dar la semimaraton...deci la jumate din distanta. In principiu, alerg de placere, dar in marea majoritate a cazurilor, din instinct, merg si catre latura competitionala a miscarii in aer liber, creandu-mi teluri mai usor sau mai dificil de atins. Adica ma uit la ceas ca sa vad timpul realizat.
Unii probabil stiu, deja am participat la doua semi-uri pana acum, ambele in cadrul Bucharest International Marathon (2013 si 2014). La ambele, din cauza lenei la antrenamente(as putea sa dau vina pe factori de tot felul, dar tot la mine e problema, pana la urma) nu am reusit niciodata sa obtin un timp mai bun, desi cred ca s-ar fi putut. Lasand asta la o parte, m-am bucurat de cateva curse superbe si am apreciat performantele atletilor de elita, dar si pe cele ale amicilor mai bine pregatiti.


Acum cred ca a venit timpul sa ma autodepasesc si momentul potrivit pare a fi Semimaratonul International Bucuresti din 17 mai, la care deja m-am inscris (deh, taxa redusa in ianuarie).
Fata de alti ani, incerc sa o iau mai din timp cu pregatirea, asa ca si in iarna proaspat trecuta am incercat sa imi intretin forma prin usoare alergari afara (cand a fost posibil), dar si mers la sala, cu ajtorul unor binevenite vouchere gratuite.
Pe de alta parte, si latura tehnica sta mai bine pentru acest an. Primul ajutor in sensul asta l-am primit de la Secret Santa de la serviciu, un coleg sensibil la nevoile mele, care mi-a adus o centura cu buzunar si suport cu bidon. Deci, de sete nu voi muri :)
Urmatoarele dotari si cel mai importante: şoşonii (a se citi pantofi de alergare). Pana acum, slava Domnului, am adunat destui kilometri cu o pereche de Nike despre care abia de curand am aflat ca erau pentru alergat. Cand ii luasem eu, acum vreo 4-5 ani, destinatia era pentru la plimbari si calatorii, dar si-au facut treaba cu varf si indesat si vor mai continua, dupa un mic tunning (branturi).

Dupa multe cercetari, intrebari si destula asteptare, am reusit sa cumpar una dintre perechile dorite. N-a fost chiar ceva foarte special, datorita bugetului limitat (norii de la Asics sau Brooks americanii au ramas doar vise, pentru moment), dar cei de la Decathlon m-au salvat. Modelul ales este Kalenji Kiprun MD3, special conceputi pentu semimaraton (amortizare si dinamica bune) si doar un pic mai scumpi decat versiunea veche a aceluiasi model (la reducere). Sa-i vedem pe traseu acum.

Pe langa cele de mai sus, ar mai trebui cateva imbunatatiri minore, dar nu neaparat necesare (ceas, sosete etc), dar si mentinerea alimentatiei echilibrate si evitarea racelilor/accidentarilor.

Cel mai important ramane planul de a face cat mai multi kilometri, progresand treptat pana la macar 20-25 pe saptamana prin aprilie-mai si sunt destul de determinat sa o fac. Primul obiectiv ar fi sa acopar 50 de km in total pana la finalul lui martie (incepand pe la jumatatea de februarie) si deocamdata merge ok, atat ca ritm, cat si ca distanta. Sunt in grafic si sper sa depasesc distanta propusa
Pe de alta parte, sunteti liber sa ma injurati daca nu ma voi tine de antrenamente. Ma va motiva.

Niciun comentariu: